Cand te vei naste, puiul meu,
nu uita culoarea ochilor mamei.
Nu calca stramb, pe strazi intunecate
Nu schita gesturi intinate…
Nu citi Oscar Wilde,
nu alerga cu parul in vant
catre marginea prapastiei
crezand ca vei zbura.
Nu te ridica, in visurile tale, in vazduh
ca apoi sa ramai, suspendat,
deasupra orasului gemator.
Nu visa la acel portret
care sa-ti fure …

De ce odata cu varsta
poezia pare sa moara?
Care este acel eveniment implacabil
care ne face sa uitam cine eram?
De ce uitam cuvintele,
de ce uitam siragurile armonioase
si ajungem undeva,
intr-un loc gri,
unde totul e proza
nici macar una placuta urechii,
ci o cacofonie sincopata
de pistoane, tobe, piulite, zdranganeli
fara noima
stranse in treacat
pe o straduta
odata umbrita,
acum topita
de …

Candva, la orizont, zburau pasari
acum norii se aduna
Aer urban, imbacsit,
golan
Il dolce far niente.
Candva se aduna roua pe frunze
acum picaturile curg din cer
Abur fetid, confetti,
placid
Un purgatoriu de muzeu.
VN:F [1.1.7_509]please wait…Rating: 0.0/10 (0 votes cast)